epocăsubstantiv
e-po-că
Definiții
substantiv feminin
1Perioadă lungă de timp, caracterizată prin evenimente importante, descoperiri sau schimbări în istorie, cultură, știință etc.
„Epoca Renașterii a adus o înflorire a artelor și științelor."
substantiv feminin
2Interval de timp considerat în funcție de un anumit criteriu (tehnic, geologic, literar etc.).
„Epoca modernă este marcată de dezvoltarea tehnologiei."
substantiv feminin
3Perioadă din viața unei persoane sau a unei colectivități, cu trăsături specifice.
„Copilăria este o epocă plină de descoperiri."
Gramatică
Articolul hotărât pentru singular este 'epoca', iar pentru plural 'epocile'. Se folosește frecvent cu adjective precum 'veche', 'nouă', 'modernă'.
Antonime
clipămomentinstant
Expresii și locuțiuni
a face epocă — a fi foarte important, a marca o perioadă prin valoarea sa
epoca de piatră — perioada preistorică în care oamenii foloseau unelte din piatră
epoca de aur — perioadă de maximă înflorire și prosperitate
Etimologie
Din franceză 'époque', care provine din latină 'epochē', iar aceasta din greacă 'epochē' (oprire, punct de reper).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'p', nu 'epocă' cu 'oa' (greșit: 'epoacă'). Atenție la diacritice: 'epocă' are 'ă' final.