episcopsubstantiv
e-pis-cop
Definiții
substantiv masculin
1Demnitar religios creștin, de rang superior preotului, care conduce o eparhie (o regiune bisericească).
„Episcopul a vizitat bisericile din eparhia sa."
substantiv masculin
2În Biserica Ortodoxă și Catolică, cel care are puterea de a hirotoni preoți și de a sfinți biserici.
„Episcopul a sfințit noua biserică din sat."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât 'un episcop' și articol hotărât 'episcopul'. Pluralul este regulat: 'episcopi'.
Sinonime
ierarharhiereuvlădică
Expresii și locuțiuni
a fi episcop — a deține funcția de conducător spiritual al unei eparhii
Etimologie
Din grecescul 'episkopos' (ἐπίσκοπος), care înseamnă 'supraveghetor', format din 'epi' (peste) și 'skopein' (a privi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu cu 'ie' (nu 'iepiscop'). Atenție la silaba a doua: 'pis', nu 'pisc'.