epilogaverb
e-pi-lo-ga
Definiții
verb tranzitiv
1A încheia o operă literară sau un discurs cu un epilog; a rezuma sau a trage concluziile finale.
„Autorul a epilogat romanul cu o meditație despre timp."
verb intranzitiv
2A vorbi mult și fără rost, a face comentarii lungi și plictisitoare (adesea ironic).
„Nu mai epiloga atâta, spune direct ce vrei!"
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Participiul: epilogat. Gerunziu: epilogând. Imperfect: epilogam. Perfect simplu: epilogai. Conjugare regulată.
Expresii și locuțiuni
a epiloga pe cineva — a mustra pe cineva cu multe vorbe, a face morală lungă
Etimologie
Din franceză épiloguer, care provine din grecescul epilogos (concluzie, încheiere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu 'ie' – greșit: 'iepiloga'. Atenție la grupul 'epi-', nu 'epilo-ga' cu 'g' dur.