epilepticadjectiv
e-pi-lep-tic
Definiții
adjectiv
1Care este bolnav de epilepsie, o afecțiune neurologică ce provoacă crize convulsive.
„Băiatul epileptic a fost dus de urgență la spital."
adjectiv
2Care se referă la epilepsie sau este cauzat de aceasta.
„Criza epileptică a durat câteva minute."
substantiv masculin
3Persoană care suferă de epilepsie.
„Epilepticul trebuie să-și ia medicamentele zilnic."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: epileptic (masc. sg.), epileptică (fem. sg.), epileptici (masc. pl.), epileptice (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
criză epileptică — manifestare bruscă a epilepsiei, cu convulsii și pierderea cunoștinței
Etimologie
Din franceză épileptique, care provine din grecescul epileptikos, de la epilepsis (criză).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'i' – greșit: 'ipileptic'. Atenție la grupul 'epi-'.