epicureicadjectiv
e-pi-cu-re-ic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la epicureism sau la Epicur, filozof grec antic; care urmează doctrina lui Epicur.
„Filozofia epicureică punea accent pe căutarea plăcerii moderate."
adjectiv
2Care iubește plăcerile vieții, în special cele ale mesei și ale simțurilor, într-un mod rafinat.
„Un gurmand epicureic savurează fiecare fel de mâncare cu deplină plăcere."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme feminine: epicureică (singular), epicureice (plural).
Expresii și locuțiuni
filozofie epicureică — Doctrina lui Epicur, care consideră plăcerea (în special cea intelectuală și moderată) drept scop al vieții.
Etimologie
Din franceză épicurien, latină epicureus, greacă epikoureios, de la numele filozofului Epicur.
Se scrie corect: Se scrie epicureic, nu epicureic sau epicuric. Atenție la grupul -eu- și la finalul -ic.