eocen - definiție, sinonime, exemple

DEX › eocen

eocensubstantiv

e-o-cen

Definiții

substantiv neutru

1Epocă geologică din perioada Paleogenă, caracterizată prin dezvoltarea mamiferelor primitive și a plantelor cu flori.

„În eocen, clima era caldă și umedă, favorizând pădurile tropicale."

adjectiv

2Care aparține sau se referă la această epocă geologică.

„Stratele eocene conțin fosile de pești și moluște."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

eocene

Articulat

eocenul

Adjectivul se acordă în gen și număr: eocen, eocenă, eoceni, eocene.

Din franceză éocène, creat de geologul britanic Charles Lyell, din greacă eos (zori) + kainos (recent).

Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu 'eo' cu cratimă. Atenție la pronunție: e-o-cen, nu 'eocen' cu 'ce' ca în 'ceară'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.