enumerativadjectiv
e-nu-me-ra-tiv
Definiții
adjectiv
1Care enumeră, care prezintă o listă sau o succesiune de elemente.
„În textul meu am folosit o construcție enumerativă pentru a descrie obiectele din cameră."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: enumerativ (masc. sg.), enumerativă (fem. sg.), enumerativi (masc. pl.), enumerative (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
construcție enumerativă — Structură sintactică sau stilistică în care se prezintă o serie de elemente, de obicei separate prin virgule sau conjuncții.
Etimologie
Din franceză énumératif, care provine din latină enumerativus, de la enumerare (a număra pe rând).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'i': enumerativ, nu inumerativ. Atenție la grupul 'nu' din mijloc: e-nu-me-ra-tiv.