encausticsubstantiv
en-ca-us-tic
Definiții
substantiv neutru
1Tehnică de pictură în care pigmenții sunt amestecați cu ceară fierbinte și aplicați pe o suprafață (de obicei lemn sau pânză).
„Pictura în encaustic era folosită în Egiptul antic pentru portretele de mumii."
substantiv neutru
2Operă de artă realizată prin această tehnică.
„Muzeul expune un encaustic din secolul al II-lea."
Gramatică
În unele contexte, se folosește și ca adjectiv (pictură encaustică).
Sinonime
pictură în ceară
Etimologie
Din franceză encaustique, care provine din latină encaustica, din greacă enkaustikē (tehnică de ardere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'en', nu 'encau' cu 'q' – forma corectă este encaustic, nu encaustiq.