eminențăsubstantiv
e-mi-nen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Înalt grad de superioritate intelectuală sau morală; calitatea de a fi eminent, distins.
„Eminența sa în matematică îl face un model pentru colegi."
substantiv feminin
2Titlu de respect dat unor înalte fețe bisericești (cardinali, episcopi).
„Eminența Sa, cardinalul, a oficiat slujba."
substantiv feminin
3Înălțime de teren, colină sau movilă; ridicătură de pământ.
„De pe eminență se vedea tot satul."
Gramatică
Se folosește adesea cu majusculă în formule de adresare: Eminența Sa. Pluralul este regulat.
Sinonime
superioritateexcelențădistincțieproeminență
Antonime
inferioritatemediocritate
Expresii și locuțiuni
Eminența Sa — Formulă de respect pentru cardinali sau episcopi.
eminence grise — Persoană care influențează puterea fără a avea o funcție oficială (din franceză, 'călugăr cenușiu').
Etimologie
Din franceză éminence, latină eminentia.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu cu 'i', și cu 'ă' final, nu 'a'. Atenție la diacritice: eminență, nu eminenta.