Definiții
substantiv neutru
1Organism în primele stadii de dezvoltare, de la fecundarea ovulului până la formarea organelor principale; la om, până la sfârșitul celei de-a opta săptămâni de sarcină.
„Embrionul se dezvoltă în uterul mamei."
substantiv neutru
2În botanică, germenul din sămânță din care se dezvoltă o plantă nouă.
„Embrionul din sămânța de fasole dă naștere rădăcinii și tulpinii."
substantiv neutru
3Figurat: începutul, germenul unei idei, al unui proiect sau al unei ființe.
„În mintea lui se năștea embrionul unei mari invenții."
Etimologie
Din franceză embryon, latină embryon, greacă embryon (ἔμβρυον), de la en- (în) + bryein (a încolți).