ecousubstantiv
e-cou
Definiții
substantiv neutru
1Repetarea unui sunet produs de reflectarea undelor sonore pe o suprafață dură (munte, perete etc.).
„Am auzit ecoul vocii mele în vale."
substantiv neutru
2Figurat: răspuns, reacție sau urmare a unei acțiuni, a unui eveniment.
„Vestea a avut un ecou puternic în presă."
Gramatică
Pluralul este 'ecouri', iar articulat hotărât singular este 'ecoul'.
Expresii și locuțiuni
a avea ecou — a avea răsunet, a produce reacții
ecou sonor — repetarea unui sunet prin reflexie
Etimologie
Din franceză écho, care provine din greaca veche 'ēchō'.
Se scrie corect: Se scrie 'ecou', nu 'eho' sau 'eco'.