ecleziasticadjectiv
e-cle-zi-as-tic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la biserică, la organizarea și viața religioasă creștină.
„Arhitectura ecleziastică a Evului Mediu este impresionantă."
adjectiv
2Care aparține clerului sau este specific slujitorilor bisericii.
„Vestimentația ecleziastică este diferită de cea obișnuită."
Gramatică
Plural
ecleziastici (masc.), ecleziastice (neutru/fem.)
Articulat
ecleziasticul (masc. sg.), ecleziastica (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: ecleziastic, ecleziastică, ecleziastici, ecleziastice. Se folosește adesea în contexte religioase sau istorice.
Expresii și locuțiuni
ierarhie ecleziastică — Organizarea pe trepte a slujitorilor bisericii (preoți, episcopi, arhiepiscopi etc.).
Etimologie
Din franceză ecclésiastique, care provine din latină ecclesiasticus, din greacă ekklēsiastikos, de la ekklēsia (adunare, biserică).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu cu 'i' sau 'ie'. Atenție la grupul 'eclezi-' – nu 'eclezio-'.