dumnezeusubstantiv
dum-ne-zeu
Definiții
substantiv masculin
1Ființă supremă, creatorul și stăpânul universului, în religiile monoteiste (creștinism, iudaism, islam).
„Credincioșii se roagă lui Dumnezeu pentru pace în lume."
substantiv masculin
2În mitologia antică, fiecare dintre zeitățile care personificau forțele naturii sau aspecte ale vieții.
„Zeus era zeul suprem al grecilor antici."
substantiv masculin
3Persoană sau lucru considerat extrem de important, admirat sau venerat.
„Pentru ea, copilul ei este dumnezeu."
Gramatică
Se scrie cu majusculă când se referă la divinitatea unică în religia creștină (Dumnezeu). La plural, se referă la zeități din mitologii.
Antonime
diavolsatanademon
Expresii și locuțiuni
Doamne Dumnezeule! — Exclamație de uimire, spaimă sau rugăminte.
Dumnezeu să-l ierte! — Formulă folosită pentru a vorbi despre un decedat, cerând iertare divină.
Cine se scoală de dimineață, departe ajunge (și cu Dumnezeu se întâlnește) — Proverb care subliniază importanța hărniciei și a trezitului devreme.
Etimologie
Din slavonă (veche) 'dumnezeu', compus din 'dumne' (stăpân) și 'zeu' (zeu), cu sensul de 'stăpânul zeilor' sau 'zeul suprem'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'dum' la început, nu 'dumnezeu' cu 'z' dublu. Atenție la majusculă: când te referi la Dumnezeu în sens religios, scrie cu literă mare.