duhovnicisubstantiv
du-hov-nici
Definiții
substantiv masculin
1Preot care are rol de părinte duhovnicesc, care ascultă spovedaniile și oferă îndrumare spirituală credincioșilor.
„Duhovnicii din mănăstire primesc credincioșii la spovedanie."
substantiv masculin
2Persoană considerată călăuză spirituală, cu autoritate morală și religioasă.
„În sat, bătrânii erau duhovnicii comunității."
Gramatică
Singular: duhovnic. Pluralul este identic cu singularul la forma nearticulată, dar articulat hotărât: duhovnicul (singular) / duhovnicii (plural).
Sinonime
părinte duhovnicescconfesorcălăuză spirituală
Expresii și locuțiuni
a avea duhovnic — a avea un preot care îi ascultă spovedania și îi îndrumă viața spirituală
Etimologie
Din slavonă 'duhovnik' (duhovnic), derivat din 'duh' (spirit, suflet).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 'd' și cu 'v' înainte de 'n': duhovnici. Atenție să nu confunzi cu 'duhovnic' (singular) sau 'duhovnice' (feminin).