dubitativadjectiv
du-bi-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care exprimă îndoială, ezitare sau neîncredere; care are caracter de întrebare sau de nesiguranță.
„Tonul lui dubitativ m-a făcut să mă întreb dacă spune adevărul."
adjectiv
2În gramatică, despre propoziții sau construcții care exprimă o acțiune considerată posibilă, dar incertă.
„Propoziția dubitativă „Poate că va veni” arată o acțiune nesigură."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme feminine: dubitativă, dubitative; plural masculin: dubitativi.
Expresii și locuțiuni
mod dubitativ — Mod verbal care exprimă o acțiune posibilă, dar incertă (în limba română se realizează prin construcții cu „o să” sau prin adverbe ca „poate”).
Etimologie
Din franceză dubitatif, italiană dubitativo, latină dubitativus, de la dubitare (a se îndoi).
Se scrie corect: Se scrie cu „d” inițial, nu cu „t”: dubitativ, nu tubitativ. Atenție la grupul „ti” din mijloc: se pronunță [du-bi-ta-tiv], nu [du-bi-ța-tiv].