drumsubstantiv
drum
Definiții
substantiv neutru
1Cale de comunicație terestră, amenajată pentru circulația vehiculelor și a pietonilor; șosea, stradă.
„Am mers pe drumul spre munte."
substantiv neutru
2Distanță de parcurs, traseu, călătorie.
„Mai avem mult drum până acasă."
substantiv neutru
3Direcție, orientare în viață sau într-o activitate; cale de urmat.
„Fiecare își alege drumul în viață."
Gramatică
Pluralul este 'drumuri', cu schimbare de sufix. Articolul hotărât singular: 'drumul'; plural articulat: 'drumurile'.
Sinonime
caleșoseatraseurutădrumetie
Expresii și locuțiuni
a-și face drum — a înainta, a reuși să treacă printre obstacole
drum bun! — formulă de urare la plecare
a bate drumul — a umbla mult, a face naveta
Etimologie
Din slavă (veche) 'drom' sau din greacă 'dromos', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie 'drum', nu 'drumm' sau 'drom'. Atenție la plural: 'drumuri', nu 'drumi'.