dricsubstantiv
dric
Definiții
substantiv neutru
1Vehicul special amenajat pentru transportul sicrielor la înmormântări.
„Cortegiul funerar a urmat dricul până la cimitir."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar întâlnit.
Sinonime
car funerarmașină funerară
Etimologie
Din germană Droschke (trăsură), prin intermediul maghiară sau direct, cu sensul de vehicul de transport.
Se scrie corect: Se scrie cu 'd' la început, nu 'dric' cu 'g' (greșit: 'gric').