1Care aparține ordinului doric, unul dintre stilurile arhitecturale ale Greciei antice, caracterizat prin coloane simple și robuste, fără bază, cu capitel simplu.
„Templul lui Zeus din Olimpia are coloane dorice."
Gramatică
Gen
masculin/neutru
Număr
singular
Plural
dorici
Articulat
doricul
Adjectiv invariabil în genul feminin (dorică, dorice).
Etimologie
Din franceză dorique, latină doricus, greacă dorikos.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur r: doric, nu dorric.