Definiții
adjectiv
1Care domină, care exercită autoritate sau influență asupra altora; care este mai puternic sau mai important.
„El are o personalitate dominantă în grupul de prieteni."
adjectiv
2Care este predominant, care se remarcă sau se impune într-un ansamblu.
„Culoarea dominantă a camerei este albastrul."
adjectiv
3În genetică, despre o trăsătură sau o alelă care se manifestă chiar și atunci când este prezentă într-o singură copie.
„Ochii căprui sunt o trăsătură dominantă la oameni."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: dominant (masc. sg.), dominantă (fem. sg.), dominanți (masc. pl.), dominante (fem. pl.).
Etimologie
Din franceză dominant, latină dominans, -antis (participiul prezent al verbului dominare – a domina).