doftoriciverb
dof-to-ri-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A trata pe cineva cu doctorii, a-i da medicamente; a vindeca prin leacuri.
„Bătrâna doftoricea copiii satului cu plante din grădină."
verb reflexiv
2A se trata singur cu medicamente, a se îngriji de sănătatea proprie.
„Se doftoricea de unul singur, fără să meargă la medic."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate: eu doftoricesc, tu doftoricești, el doftoricește. Participiul: doftoricit.
Expresii și locuțiuni
a se doftorici — a se trata singur, fără consult medical
Etimologie
Din neogreacă doftor (medic) + sufixul -ici, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie doftorici, nu doftorichi sau doftorici. Atenție la grupul -ci, nu -chi.