doftoriverb
dof-to-ri
Definiții
verb tranzitiv
1A trata o boală cu leacuri sau medicamente, a vindeca (adesea în sens ironic sau familiar).
„Bătrâna își doftorea nepoții cu ceaiuri și siropuri de casă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitiv: a doftori. Participiu: doftorit. Se folosește mai ales în registrul familiar sau ironic.
Expresii și locuțiuni
a se doftori — a se trata singur, a-și administra leacuri fără medic
Etimologie
Din substantivul doftor (variantă populară a lui doctor), cu sufix verbal -i.
Se scrie corect: Se scrie doftori, nu doftorii (cu doi de i). Atenție la diacritice: doftori, nu doftori fără accent.