doagăsubstantiv
doa-gă
Definiții
substantiv feminin
1Fiecare dintre scândurile lungi și înguste, ușor curbate, care alcătuiesc pereții unui butoi sau ai unei căzi de lemn.
„Dogile butoiului erau bine fixate cu cercuri de fier."
substantiv feminin
2Piesă de lemn sau de metal care întărește sau leagă diferite părți ale unei construcții, unei unelte etc.
„Roata căruței avea o doagă ruptă."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -e: doage. Articolul nehotărât: o doagă.
Expresii și locuțiuni
a-i sări cuiva doaga — a-și pierde cumpătul, a se enerva brusc
Etimologie
Din slavă veche (probabil bulgară) 'daga' sau din neogreacă 'doga', cu sensul de 'scândură curbată'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'oa' la început, nu 'doagă' cu 'oa' este corect; atenție să nu scrii 'doagă' cu 'ă' la final, dar cu diacritice: doagă.