dizgrațiasubstantiv
diz-gra-ți-a
Definiții
substantiv feminin
1Stare de dezaprobare sau de pierdere a favorii cuiva, în special a unei persoane importante sau a autorității.
„După scandal, ministrul a căzut în dizgrația premierului."
substantiv feminin
2Situație de rușine sau de dispreț public; oprobriu.
„Trădarea l-a adus în dizgrația întregii comunități."
Gramatică
Forma articulată hotărât este 'dizgrația', iar nearticulată 'dizgrație'. Se folosește frecvent cu prepoziția 'în' (a fi în dizgrație).
Sinonime
dezaprobareoprobriurușinedisprețcădere în dizgrație
Antonime
favoaregrațieaprecierestimă
Expresii și locuțiuni
a cădea în dizgrație — a pierde favoarea sau sprijinul cuiva important
Etimologie
Din franceză disgrâce, prin intermediul latină dis- (prefix negativ) + gratia (favoare, grație).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'di', nu cu 's': dizgrație, nu disgrație. Atenție la diacritice: â și ă.