dizgrațiasubstantiv
diz-gra-ți-a
Definiții
substantiv feminin
1Stare de dezaprobare sau de pierdere a favorii cuiva, în special a unei persoane importante sau a autorității.
„După scandal, ministrul a căzut în dizgrația premierului."
substantiv feminin
2Situație de rușine sau de dispreț public; oprobriu.
„Trădarea l-a adus în dizgrația întregii comunități."
Gramatică
Forma articulată hotărât este 'dizgrația', iar nearticulată 'dizgrație'. Se folosește frecvent cu prepoziția 'în' (a fi în dizgrație).
Expresii și locuțiuni
a cădea în dizgrație — a pierde favoarea sau sprijinul cuiva important
Etimologie
Din franceză disgrâce, prin intermediul latină dis- (prefix negativ) + gratia (favoare, grație).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'di', nu cu 's': dizgrație, nu disgrație. Atenție la diacritice: â și ă.