dizentericadjectiv
di-zen-te-ric
Definiții
adjectiv
1Care ține de dizenterie, care este cauzat de dizenterie sau care suferă de dizenterie.
„Un pacient dizenteric a fost internat în spital."
substantiv masculin
2Persoană care suferă de dizenterie.
„Dizentericii au nevoie de hidratare și tratament medical."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme feminine: dizenterică (singular), dizenterice (plural).
Sinonime
bolnav de dizenteriedisenteric (variantă mai puțin folosită)
Etimologie
Din franceză dysentérique, care provine din latină dysentericus, din greacă dysenterikos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'di', nu 'disenteric'. Atenție la grupul 'te' din mijloc: dizenteric, nu dizinteric.