displăceaverb
dis-plă-cea
Definiții
verb tranzitiv
1a nu-i plăcea cuiva, a fi neplăcut, a displace
„Îi displăcea să meargă la școală dimineața devreme."
Gramatică
verb de conjugarea a II-a, imperfect indicativ, persoana a III-a singular; forme: displăcea (imperfect), displăcut (participiu), displac (prezent)
Sinonime
displacenu plăceafi antipatic
Etimologie
din latină *displacere, prin franceză déplaire
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'pl', nu 'displacea' – forma corectă este 'displăcea'.