discreționaradjectiv
dis-cre-ți-o-nar
Definiții
adjectiv
1Care se face sau se acordă după aprecierea personală a cuiva, fără a fi supus unor reguli stricte; lăsat la latitudinea cuiva.
„Directorul are puteri discreționare în alegerea echipei."
adjectiv
2Referitor la o putere sau o decizie care nu este limitată de legi sau reguli prestabilite.
„Guvernul a primit competențe discreționare în gestionarea crizei."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: discreționară, plural: discreționare.
Expresii și locuțiuni
putere discreționară — putere de a decide după propria judecată, fără a fi constrâns de reguli
Etimologie
Din franceză discrétionnaire, latină discretio (separare, discernământ).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'discre', nu 'discreționar' cu 'ț' simplu. Atenție la grupul 'ți' și la finalul '-onar'.