diminutivsubstantiv
di-mi-nu-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Cuvânt format prin derivare cu sufixe diminutivale, care exprimă sensul de mic, drăgălășenie sau atenuare față de cuvântul de bază.
„Cuvântul „căsuță” este un diminutiv al cuvântului „casă”."
adjectiv
2Care se referă la formarea cuvintelor cu sens de micșorare sau de atenuare.
„Sufixele diminutive sunt -uț, -iță, -el, -aș."
Gramatică
Cuvântul este folosit și ca adjectiv, invariabil ca formă la feminin și masculin (ex: sufix diminutiv).
Sinonime
micșorarediminuare
Expresii și locuțiuni
sufix diminutiv — Sufix care formează diminutive, precum -uț, -iță, -el, -aș.
Etimologie
Din franceză diminutif, latină diminutivus.
Se scrie corect: Se scrie diminutiv, cu „i” după „m” și cu „u” după „n”. Atenție să nu confunzi cu „diminuativ” (greșit).