diligențăsubstantiv
di-li-gen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Trăsătură de caracter a unei persoane care lucrează cu sârguință, cu sârguință și cu grijă; hărnicie, sârguință, zel.
„Diligența ei la învățătură a fost răsplătită cu o bursă."
substantiv feminin
2Vechi vehicul de transport public tras de cai, folosit pentru călătorii, cu mai multe locuri și bagaje.
„În trecut, oamenii călătoreau cu diligența între orașe."
Gramatică
La plural, articulat: diligențele. Sensul 1 este abstract, sensul 2 este concret.
Sinonime
sârguințăhărniciezelaplicaresârguință
Antonime
lenetrândăvieneglijență
Expresii și locuțiuni
a-și face datoria cu diligență — a-și îndeplini obligațiile cu atenție și sârguință
Etimologie
Din franceză diligence, care provine din latină diligentia, de la diligere (a iubi, a se ocupa de).
Se scrie corect: Se scrie cu 'di' la început, nu 'de'. Atenție la 'gen' cu 'g', nu 'j'. Forma corectă: diligență, nu diligența (fără diacritice).