dibuitadjectiv
di-bu-it
Definiții
adjectiv
1Care a fost găsit sau descoperit cu greu, prin căutare atentă sau prin noroc.
„Am găsit un loc dibuit de parcare după ce am căutat o jumătate de oră."
adjectiv
2Care a fost înțeles sau descifrat cu dificultate, prin deducție.
„Sensul ascuns al poeziei a fost dibuit de elevi abia la finalul orei."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a dibui'. Se folosește și ca adjectiv. Feminin: dibuită, plural feminin: dibuite.
Sinonime
descoperitghicitgăsitdedus
Expresii și locuțiuni
a dibui drumul — a găsi calea cu greu, încercând
Etimologie
Din verbul 'a dibui', de origine incertă, posibil din bulgară sau turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b', nu 'dibu-it' cu cratimă. Atenție la diacritice: 'dibuit' cu 'i' scurt.