diamantsubstantiv
di-a-mant
Definiții
substantiv neutru
1Piatră prețioasă, cea mai dură substanță naturală cunoscută, formată din carbon cristalizat, folosită în bijuterii și în industrie.
„Inelul mamei are un diamant strălucitor."
substantiv neutru
2Figurat: lucru sau persoană de o valoare excepțională, deosebit de prețios.
„Copilul acesta este un diamant pentru familia lui."
substantiv neutru
3În jocul de cărți: una dintre culorile cărților de joc, reprezentată printr-un romb roșu.
„Am primit trei diamante la împărțirea cărților."
Gramatică
La plural: diamante; articulat hotărât: diamantul, diamantele; articulat nehotărât: un diamant, niște diamante.
Sinonime
briliantgiuvaiernestematăpiatră prețioasă
Expresii și locuțiuni
diamant brut — Persoană cu calități deosebite, dar neșlefuite, needucate încă.
nunta de diamant — Aniversarea a 60 de ani de căsătorie.
Etimologie
Din franceză diamant, care provine din latină adamas, adamantis, la rândul său din greacă adamas (de neînvins).
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu 'di' la început, nu 'diamant' cu 'e' (greșit: 'diamant' este corect, dar atenție la forma de plural: 'diamante', nu 'diamanți').