dialecticiansubstantiv
di-a-lec-ti-cian
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cunoaște și practică dialectica, adică arta de a argumenta și de a descoperi adevărul prin confruntarea ideilor.
„Socrate este considerat un mare dialectician al antichității."
substantiv masculin
2Persoană care folosește cu abilitate argumentele pentru a convinge, uneori cu subtilitate sau sofism.
„Politicianul s-a dovedit un dialectician desăvârșit în dezbatere."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'gândire dialecticiană'), dar substantivul este predominant. Femininul este 'dialecticiană'.
Sinonime
logicianargumentatorsofistretorician
Expresii și locuțiuni
a fi un dialectician — a fi priceput în arta de a argumenta și de a convinge
Etimologie
Din franceză 'dialecticien', care provine din grecescul 'dialektikos' (referitor la dialog, discuție).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'ti', nu 'dialectițian'. Atenție la grupul 'ci' din final: 'cian', nu 'țian'.