dialecticsubstantiv
di-a-lec-tic
Definiții
substantiv feminin
1Arta sau metoda de a discuta și de a argumenta pentru a descoperi adevărul, prin confruntarea ideilor contrare.
„În cadrul dezbaterii, elevii au folosit dialectica pentru a-și susține punctele de vedere."
substantiv feminin
2În filozofie, metodă de gândire care analizează contradicțiile din realitate și evoluția lor, folosită mai ales în filozofia lui Hegel și în materialismul dialectic.
„Dialectica lui Hegel explică dezvoltarea istoriei prin conflicte și sinteze."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'gândire dialectică'), dar ca substantiv este feminin. Pluralul este rar folosit.
Sinonime
logicăargumentareraționamentdezbatere
Expresii și locuțiuni
materialism dialectic — Teorie filozofică marxistă care aplică dialectica pentru a explica natura și societatea.
Etimologie
Din franceză 'dialectique', care provine din grecescul 'dialektikē' (arta conversației), derivat din 'dialegomai' (a discuta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'di-' la început și cu '-ic' la final, nu 'dialectică' când este substantiv feminin nearticulat (dar articulat: 'dialectica'). Atenție să nu confunzi cu 'dialectal' (referitor la dialecte).