dialect - definiție, sinonime, exemple

DEX › dialect

dialectsubstantiv

di-a-lect

Definiții

substantiv neutru

1Varietate regională a unei limbi, vorbită într-o anumită zonă, cu particularități de vocabular, gramatică și pronunție.

„În România, graiul oltenesc este un dialect al limbii române."

substantiv neutru

2Sistem de comunicare specific unui grup social sau profesional.

„Dialectul tinerilor este plin de cuvinte împrumutate din engleză."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

dialecte

Articulat

dialectul

Substantiv neutru, pluralul este 'dialecte'. Se folosește cu articol hotărât 'dialectul'.

graisubdialectvariantă regională

limbă standardlimbă literară

dialect social — varietate de limbă folosită de un grup social, cu particularități proprii

Din franceză 'dialecte', care provine din greaca veche 'dialektos' (vorbire, conversație).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'd' și cu 'e' după 'l': dialect, nu 'dialect' cu 'e' la final.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.