detunător - definiție, sinonime, exemple

DEX › detunător

detunătorsubstantiv

de-tu-nă-tor

Definiții

substantiv neutru

1Dispozitiv sau armă de foc care produce o detunătură, adică o explozie sau un zgomot puternic, folosit pentru a speria sau pentru semnalizare.

„Paznicul a folosit un detunător pentru a alunga câinii sălbatici."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

detunătoare

Articulat

detunătorul

Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'un zgomot detunător'), dar în principal este substantiv.

petardăpistol cu capsepocnitorbubuitură

Derivat din verbul 'a detuna' (a produce un zgomot puternic, a tuna) cu sufixul '-ător'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't': detunător, nu 'detunator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.