detritussubstantiv
de-tri-tus
Definiții
substantiv neutru
1Material organic sau anorganic provenit din descompunerea unor organisme sau roci, care se acumulează pe sol sau pe fundul apelor.
„Pe fundul lacului s-a adunat un strat gros de detritus."
substantiv neutru
2Resturi, reziduuri sau gunoaie rezultate dintr-un proces de degradare sau de consum.
„Detritusul lăsat de turiști pe plajă a fost strâns de voluntari."
Gramatică
Forma de plural este rar folosită; în general se folosește la singular cu sens colectiv.
Sinonime
resturireziduurimărunțișfărâmegunoi
Antonime
curățeniepuritate
Expresii și locuțiuni
detritus organic — Material provenit din descompunerea organismelor vii, important în ecosisteme.
Etimologie
Din franceză détritus, care provine din latină detritus (uzat, sfărâmat), participiul trecut al verbului deterere (a uza, a sfărâma).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't': detritus, nu 'detritus' sau 'detritius'. Atenție la dubla consoană 't'.