deșteptătorsubstantiv
deș-tep-tă-tor
Definiții
substantiv neutru
1Aparat (de obicei ceas) care emite un semnal sonor la o oră stabilită, pentru a trezi pe cineva din somn.
„Am pus deșteptătorul la șase dimineața ca să nu întârzii la școală."
substantiv neutru
2Persoană sau lucru care trezește pe cineva, care îl scoate din somn sau din nepăsare.
„Vestea aceea a fost un deșteptător pentru întreaga comunitate."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'deșteptătoare'. Se folosește frecvent cu articol hotărât: 'deșteptătorul'.
Sinonime
ceas deșteptătortrezitoralarmă
Expresii și locuțiuni
a fi un deșteptător — a avea rolul de a trezi pe cineva la realitate, de a atrage atenția asupra unui pericol sau a unei probleme.
Etimologie
Derivat din verbul 'a deștepta' + sufixul '-ător'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'ă' după 't': deșteptător. Atenție să nu confunzi cu 'deșteptat' (participiul verbului).