descântaverb
des-cân-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A rosti o formulă magică sau a face gesturi ritualice pentru a vindeca o boală, a alunga spiritele rele sau a aduce noroc.
„Bătrâna din sat descânta de deochi copiii mici."
verb intranzitiv
2A cânta sau a recita în mod monoton, cu intonație specifică, în cadrul unor practici populare de vindecare.
„Ea descânta în șoaptă, în timp ce aprindea o lumânare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu descânt, tu descânți, el/ea descântă. La perfect compus: am descântat. Participiul: descântat.
Expresii și locuțiuni
a descânta de deochi — a îndepărta influența rea a deochiului prin practici magice
Etimologie
Din latină populară *dis-cantare, format din dis- + cantare (a cânta).
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: descânta, nu descînta. Atenție la diacritice: â, nu î.