derogatoriuadjectiv
de-ro-ga-to-riu
Definiții
adjectiv
1Care aduce atingere onoarei, demnității sau reputației cuiva; jignitor, defăimător.
„Comentariile lui au fost considerate derogatorii la adresa profesoarei."
adjectiv
2Care se referă la o derogare, adică la o excepție de la o regulă sau o lege.
„Articolul derogatoriu permite ca elevii să intre mai târziu la școală în zilele de iarnă."
Gramatică
Adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: derogatoriu (masc./neutru sg.), derogatorie (fem. sg.), derogatorii (pl.).
Expresii și locuțiuni
clauză derogatorie — Prevedere într-un contract sau lege care permite o excepție de la regulile generale.
Etimologie
Din franceză dérogatoire, care provine din latină derogatorius, de la verbul derogare (a abroga parțial, a aduce atingere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j': derogatoriu, nu derojatoriu. Atenție la grupul 'iu' la final: derogatoriu, nu derogatoru.