depunctaverb
de-punc-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a scădea puncte cuiva, a penaliza pe cineva pentru greșeli, în cadrul unei evaluări sau competiții
„Profesoara l-a depunctat pe elev pentru că nu a scris tema complet."
Gramatică
verb de conjugarea I, terminat în -a; formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea' (am depunctat, ai depunctat etc.); participiul: depunctat
Etimologie
din prefixul de- + puncta (a acorda puncte), după modelul francez 'dépointer' sau din latină 'punctum'
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n', nu 'depuncta' cu 'c' și 't' ambele? Corect este 'depuncta', cu 'c' și 't' în silaba finală: de-punc-ta. Atenție să nu scrieți 'depuncta' cu 'c' și 't' ambele? Corect este 'depuncta', cu 'c' și 't' în silaba finală: de-punc-ta.