defloraverb
de-flo-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A priva o fată de virginitate; a o viola (în sensul de a întreține relații sexuale cu o virgină).
„În trecut, se considera că un bărbat o deflora pe mireasa sa în noaptea nunții."
verb tranzitiv (figurat)
2A strica sau a altera ceva care era intact, pur sau neînceput; a profana.
„Cei care au intrat fără voie în grădina interzisă au deflorat frumusețea ei virgină."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu deflorez, tu deflorezi, el/ea deflorează. Participiu: deflorat. Gerunziu: deflorând.
Etimologie
Din franceză déflorer, latină deflorare (a culege floarea), de la flos, floris (floare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'l', nu 'deflora' cu 'ph' sau 'flora' cu 'f' dublu. Atenție la diacritice: 'deflora' nu are diacritice.