debușeusubstantiv
de-bu-șeu
Definiții
substantiv neutru
1Deschidere, ieșire dintr-un loc strâmt într-un spațiu larg; locul unde un râu se varsă într-o mare sau într-un ocean.
„Debușeul Dunării în Marea Neagră este o zonă protejată."
substantiv neutru
2Figurat: posibilitate de a ieși dintr-o situație dificilă; soluție, scăpare.
„Negocierile au oferit un debușeu pentru conflictul dintre cele două țări."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar, dar corect.
Sinonime
ieșiredeschiderescăparesoluție
Antonime
intrareblocajfundătură
Expresii și locuțiuni
a găsi un debușeu — a găsi o soluție sau o cale de ieșire dintr-o situație dificilă
Etimologie
Din franceză débouché, provenit din verbul déboucher (a deschide, a ieși).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'u', nu 'debușeu' cu 'ș' greșit? Corect este 'debușeu', cu 'ș' și 'eu' la final. Atenție la diacritice: 'ș' și 'â' nu apar aici, dar 'ș' este esențial.