dărăcitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › dărăcitor

dărăcitorsubstantiv

dă-ră-ci-tor

Definiții

substantiv neutru

1Unealtă sau mașină folosită pentru dărăcit, adică pentru a descurca și a curăța fibrele textile (lână, bumbac etc.) înainte de filare.

„Țăranul folosea dărăcitorul pentru a pregăti lâna de oaie."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

dărăcitoare

Articulat

dărăcitorul

Substantiv derivat de la verbul 'a dărăci'. Se folosește frecvent în domeniul textil și în agricultură.

scărmănătorpieptănătordarac

Din verbul 'a dărăci' (a descurca fibrele) + sufixul '-tor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd' și după 'r': dărăcitor, nu 'darăcitor' sau 'dărăcetor'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.