dănțuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › dănțuitor

dănțuitorsubstantiv

dăn-țu-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care dansează, de obicei într-un mod vesel sau popular; dansator.

„La hora satului, dănțuitorii formau un cerc mare."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

dănțuitori

Articulat

dănțuitorul

Formă derivată de la verbul 'a dănțui', cu sufixul '-tor'. Se folosește și ca adjectiv (ex: 'un tânăr dănțuitor').

dansator jucătordansator popular

Din verbul 'a dănțui' (a dansa, a juca) + sufixul '-tor', de origine slavă sau onomatopeică.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd' și cu 'ț' după 'n': dănțuitor, nu 'dantuitor' sau 'dănțuitor' cu 'c'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.