dâmbsubstantiv
dâmb
Definiții
substantiv neutru
1Înălțime mică de teren, deal mic sau colină; movilă.
„Copiii s-au urcat pe dâmb ca să privească satul."
substantiv neutru
2Loc mai ridicat într-o câmpie, adesea acoperit cu iarbă sau copaci.
„Am poposit la umbra unui dâmb din apropierea râului."
Gramatică
Formează pluralul cu sufixul -uri: dâmburi. Este un substantiv comun, nearticulat.
Sinonime
colinămovilădeal micridicătură
Expresii și locuțiuni
a fi pe dâmb — a fi într-o poziție avantajoasă, a fi în câștig
Etimologie
Din slavă (veche) dǫbъ, însemnând 'stejar' sau 'deal acoperit cu pădure'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (dâmb), nu cu î. Atenție la forma articulată: dâmbul, nu dâmbu.