cuveniverb
cu-ve-ni
Definiții
verb reflexiv
1A fi de datoria cuiva, a se cădea, a se cădea să se întâmple sau să se facă ceva.
„Se cuvine să-ți mulțumesc pentru ajutor."
verb reflexiv
2A i se cuveni cuiva ceva, a avea dreptul la ceva, a i se datora.
„Ți se cuvine o recompensă pentru efortul depus."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv (a se cuveni). Participiul: cuvenit. Gerunziu: cuvenindu-se. Imperfect: se cuvenea. Perfect simplu: se cuveni.
Sinonime
a se cădeaa se cuvenia se datoraa se potrivi
Antonime
a nu se cuvenia fi nepotrivit
Expresii și locuțiuni
se cuvine — este corect, este de datoria, este potrivit
după cum se cuvine — așa cum trebuie, în mod corespunzător
Etimologie
Din latină *convenire, prin intermediul slavonei sau direct din latină, cu sensul de 'a se potrivi, a fi potrivit'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v', nu cu 'f': cuveni, nu *cufeni. Atenție la diacritice: cuveni, nu cuveni fără accent.