cuvântsubstantiv
cu-vânt
Definiții
substantiv neutru
1Unitate de bază a limbii, formată din unul sau mai multe sunete, care exprimă o idee, un obiect, o acțiune etc.
„Am învățat un cuvânt nou la ora de română."
substantiv neutru
2Promisiune sau angajament verbal.
„Ți-am dat cuvântul că te ajut."
substantiv neutru
3Dreptul de a vorbi într-o discuție sau dezbatere.
„Profesorul i-a dat cuvântul elevului."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'cuvintele'. Este un substantiv cu plural neregulat (cuvânt – cuvinte).
Sinonime
vorbătermencuvântarepromisiune
Expresii și locuțiuni
a-și da cuvântul — a promite solemn
a-și lua cuvântul — a începe să vorbească într-o adunare
a tăia cuvântul — a întrerupe pe cineva care vorbește
Etimologie
Din latină 'conventus' (întâlnire, acord), prin intermediul slavonei sau direct din latină, cu sensul de 'vorbă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'v', nu 'cuvînt' (forma veche). Atenție la diacritice: 'cuvânt' cu 'â'.