cutumiaradjectiv
cu-tu-mi-ar
Definiții
adjectiv
1Care se referă la cutumă, adică la obiceiul sau tradiția care are putere de lege într-o comunitate; bazat pe obiceiuri.
„Dreptul cutumiar este respectat în multe sate tradiționale."
Gramatică
Adjectiv invariabil în genul feminin: cutumiară, cutumiare. Se folosește frecvent în sintagma 'drept cutumiar'.
Expresii și locuțiuni
drept cutumiar — Totalitatea normelor juridice bazate pe obiceiuri și practici tradiționale, recunoscute de comunitate.
Etimologie
Din franceză 'coutumier', care provine din latină 'consuetudinarius'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'cutumiar' cu 'o' sau 'a' greșit. Atenție la diftongul 'ia' la final.