cuțitsubstantiv
cu-țit
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă sau instrument cu lamă ascuțită, folosită pentru tăiat, de obicei în bucătărie sau la masă.
„Am tăiat pâinea cu un cuțit ascuțit."
substantiv neutru
2Lamă de metal ascuțită, montată pe un mâner, folosită ca armă albă.
„Atacatorul avea un cuțit în mână."
Gramatică
Pluralul este cuțite, iar articulat hotărât la singular este cuțitul. La plural articulat: cuțitele.
Sinonime
briceagpumnalsabie (în anumite contexte)
Expresii și locuțiuni
a avea cuțitul la os — a fi într-o situație critică, fără resurse
a pune cuțitul la gât — a forța pe cineva să facă ceva
Etimologie
Din latină *cultellus*, diminutiv al lui *culter* (cuțit, plug).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'u': cuțit, nu 'cutit' sau 'cuțît'.