curtenisubstantiv
cur-te-ni
Definiții
substantiv masculin
1Persoane care locuiesc în curtea unui domnitor sau a unui nobil; slujitori sau oameni de curte.
„Curtenii regelui se adunau în sala mare a castelului."
substantiv masculin
2Persoane care frecventează curtea unui suveran, făcând parte din anturajul acestuia.
„Curtenii participau la balurile de la palat."
Gramatică
Forma de singular este 'curtean' (rar folosită). Se folosește aproape exclusiv la plural.
Sinonime
curtezaninobilidregătorislujitori
Antonime
țăranioameni de rând
Expresii și locuțiuni
a fi curtean — a fi lingușitor, a căuta să placă cuiva pentru a obține favoruri
Etimologie
Din slavă sau din latină, derivat din 'curte' (din latină 'cohors, cohortis').
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't', nu 'curtini'.