curcăsubstantiv
cur-că
Definiții
substantiv feminin
1Pasăre domestică de curte, de talie mare, cu penaj bogat, crescută pentru carne și ouă; femela curcanului.
„Bunica hrănește curcile din ogradă cu porumb."
substantiv feminin
2Figurat, persoană proastă sau naivă (adesea în expresii).
„Nu mai fi o curcă și gândește înainte să vorbești!"
Gramatică
Articolul hotărât la singular este 'curca' (de la curcă + -a). La plural, articulat: 'curcile'.
Expresii și locuțiuni
a-și băga capul în nisip ca curca — a evita realitatea, a refuza să înfrunți problemele
a fi curcă — a fi prost, a fi naiv
Etimologie
Din bulgară 'kurka' sau din turcă 'kurk' (referitor la curcan), cuvântul fiind moștenit în română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'ă' la final: curcă. Greșeală frecventă: 'curca' fără cratimă, dar corect este cu cratimă la articol: 'curca' (nu 'curcă' cu cratimă). Atenție la plural: 'curci' nu 'curcăi'.